Păsări migratoare

Către,

A.J.V.P.S./A.V.P.S./A.V. ……….

Domnule Preşedinte/Director

 

După cum probabil cunoaşteţi, directivele europene „Păsări” şi „Habitate” prevăd, în interesul conservării păsărilor migratoare şi sedentare, anumite interdicţii de împuşcare a lor pe drumul de întoarcere către locurile de nidificare şi, respectiv, în perioada de reproducere a acestora. Cum prevederile directivelor europene sunt obligatoriu de preluat în legislaţia naţională, interdicţiile despre care am făcut vorbire sunt prevăzute întocmai în Legea actuală a vânătorii şi a protecţiei vânatului. Dar, precum la noi, într-un mod exagerat în privinţa perioadelor de interzicere a vânătorii.

Nimeni nu contestă că vânarea acestor păsări trebuie oprită de îndată ce începe migraţia şi perioada efectivă de reproducere, ci faptul că în România, vânătoarea este oprită exagerat de timpuriu, cu mult timp înainte de observarea acestor fenomene, atât pentru gâsca de vară, gârliţa mare şi raţa mare, cât şi pentru guguştiuc, lişiţă, raţă suliţar, raţă sunătoare, sturz de vii şi sturz cântător. Fiindcă perioadele de începere a migraţiei şi/sau de reproducere, după caz, după analiză, nu pot fi luate în considerare decât atunci când grupurile de păsări încep să se manifeste în acest sens. Manifestările unor exemplare izolate sau rătăcite, influenţate de cele mai multe ori de perturbaţiile înşelătoare ale vremii, nu pot fi luate în considerare decât cel mult ca indici ai apropierii acestor perioade. Altfel, ”căderea în false perechi” a unor raţe mari, bine hrănite, în zilele frumoase de la început de decembrie, ar putea conduce la concluzia greşită a scurtării sezonului de vânătoare în şi mai mare măsură. Dar „căderea în perechi” a raţelor atât de devreme, nu are nimic comun cu împerecherea, care se petrece la început de martie.

Pentru a putea susţine, cu date riguros stabilite, oportunitatea modificării unor perioade de vânare a păsărilor migratoare, în sensul prelungirii acestora până la începerea efectivă a migraţiei şi/sau a reproducerii (pentru speciile oaspeţi de vară) ne sunt necesare date cât mai exacte despre începutul şi terminarea migraţiei, precum şi despre începutul perioadei de reproducere şi ouat.

Or, astfel de date, înscrise în formulare de observaţii uşor de completat, pot fi culese, în mod sistematic şi în număr suficient de mare pentru a fi convingătoare, doar de asociaţiile de vânători, prin personalul propriu şi vânătorii instruiţi special în acest scop. Nimeni altcineva nu o poate face la scară atât de largă şi la fel de bine şi repede, precum o putem face noi.

Şi nimeni altcineva nu este mai motivat să o facă decât noi, în interesul protecţiei şi conservării acestor specii de păsări, precum şi al durabilităţii vânării acestora.

Datele culese sistematic, pe fişe simple de observaţii şi uşor de completat, de către vânătorii şi angajaţii asociaţiilor vânătoreşti antrenaţi în acţiune, vor fi transmise Comisiei ştiinţifice din cadrul AGVPS, responsabilă, în continuare, de analiza, prelucrarea şi interpretarea corelativă a acestor date.

Rezultatele cercetării astfel întreprinse după cum s-a precizat, vor fi corelate, mai departe, cu datele deţinute de alte organisme similare sau ştiinţifice din ţările situate de-a lungul căilor de migraţiune, pentru a deveni convingătoare şi a putea fi folosite în interesul stabilirii unor perioade raţionale de vânătoare.

Formularele de observaţii, susceptibile de îmbunătăţiri, se anexează. Ele se impun a fi multiplicate şi înmânate personalului de vânătoare şi vânătorilor instruiţi, în măsură să ne sprijine în demersul nostru, întreprins în interes general.

Folosim prilejul pentru a vă informa şi asupra faptului că singura posibilitate de extragere a unor exemplare de cocoş de munte şi de sitar primăvara ar fi, după experienţa altor ţări, demararea unor studii ştiinţifice, pe mai mulţi ani, în cât mai multe puncte din ţară, în care personalul angajat şi vânătorii instruiţi să facă observaţii şi constatări sistematice, pe fişe de observaţii special concepute în acest sens, cu privire la perioada de reproducere şi, respectiv, de migraţie, asupra evoluţiei efectivelor speciilor menţionate, a raportului între sexe şi diverse categorii de vârstă, a dinamicii corporale etc.

Beneficiem de o reţea de asociaţii afiliate din fiecare judeţ al ţării, de peste 1500 de paznici de vânătoare ale acestora, de tehnicieni şi ingineri specialişti în cinegetică, de suportul teoretic a zeci de mii de vânători şi de vânători cu titluri ştiinţifice în domeniul cinegetic sau domenii complementare, situaţie pe care nu o are nici o altă organizaţie non-guvernamentală sau instituţie de cercetare din România, cu care de altfel dorim să colaborăm deschis, dar în interes ştiinţific şi raţional, nicidecum speculativ şi demagogic.

Putem aşadar să ne aducem o contribuţie de necontestat la elucidarea problemelor prezentate, de interes ştiinţific naţional şi internaţional, în scopul conservării raţionale a speciilor de păsări migratoare şi sedentare ameninţate şi al durabilităţii vânării acestora, fără implicarea nici unei cheltuieli din partea statului.

Este, după cum încercam să demonstrez, interesul nostru, al vânătorilor, să contribuim la elucidarea problemelor prezentate, cât mai curând posibil şi cât mai convingător.

 

Director general,

Dr. ing. Neculai Şelaru