Pregătire și instruire vânătorească

Condiţii şi paşii pentru dobândirea permisului de vânătoare

Condiţiile pe care un solicitant trebuie să le îndeplinească cumulativ pentru a putea dobândi „permisul de vânătoare” sunt stipulate la art. 28 alin (3) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, completată și modificată prin Legea 149/2015, şi anume:

  1. Vârsta minimă de 18 ani;
  2. Să fi efectuat un an de stagiatură sub îndrumarea organizaţiei vânătoreşti care gestionează cel puţin un fond cinegetic, la care solicită să fie înscris;
  3. Să fi luat parte la minimum o instruire practică într-un poligon de tir;
  4. Să fi fost declarat admis la examenul organizat pentru obţinerea permisului de vânătoare permanent, susţinut în faţa unei comisii mixte, constituită din reprezentanţii autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare şi ai asociaţiilor, uniunilor sau federaţiilor naţionale de profil recunoscute la nivel naţional şi internaţional şi înfiinţate prin lege;
  5. în ultimii 5 ani să nu fi săvârşit fapte care sunt încadrate ca infracţiuni de prezenta lege;
  6. să fie apt din punct de vedere fizic şi psihologic, la data examenului, pentru a deţine şi folosi o armă letală.

Dosarul de candidatură, întocmit de fiecare candidat în conformitate cu „ Regulamentul pentru obţinerea permiselor de vânătoare”  aprobat prin ordinul de ministru nr. 539 din 25 august 2009 „pentru aprobarea regimului permiselor de vânătoare” modificat și completat prin ordinul nr. 302 din 2 aprilie 2014, trebuie să conțină următoarele documente:

  1. Cererea (formulat tipizat) adresată unei asociații gestionară a minim un fond cinegetic (în original), la care se anexează o copie după actul de identitate, cazierul judiciar (în original) şi o recomandare de la un membru al asociaţiei căreia îi adresează cererea (în original), documente valabile la data înregistrării cererii;.
  2. Hotărârea conducerii asociației, comunicată în scris solicitantului odată cu transmiterea formularului tipizat al fișei de stagiatură, cu menționarea grupei de vânători la care a fost repartizat pentru efectuarea perioadei de stagiatură;
  3. Recomandarea de absolvire a stagiaturii din partea organizaţiei vânătorești la care s-a înscris (în original);
  4. Fișa de stagiatură însuşită de candidat, de organizatorul activităţilor practice, verificată şi avizată de conducerea executivă a organizaţiei vânătoreşti la care a efectuat stagiatura (în original);
  5. Actul de identitate, iar în cazul cetăţenilor cu domiciliul în străinătate şi documente de rezidență în România, valabile pe perioada stagiaturii (în copie);
  6. Fişa medicală, întocmită conform modelului prevăzut de reglementările în domeniu, din care să rezulte că este apt fizic şi psihic să deţină şi să folosească arma de foc de vânătoare ( original);
  7. Comunicare de la organele de poliţie (certificat de cazier judiciar) din care să rezulte că are dreptul să deţină şi să folosească arma de foc de vânătoare (în original);
  8. Declaraţie pe propria răspundere (formular tipizat) din care să reiasă faptul că în ultimii 3 ani nu a săvârşit fapte care sunt încadrate ca infracţiuni de Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
  9. Actul care atestă că este apt psihologic să deţină şi să folosească arme şi muniţii de vânătoare (aviz psihologic), (în original);
  10. Actul care atestă că a absolvit un curs de instruire teoretică şi practică privind portul, mânuirea şi folosirea armelor de vânătoare cu ţevi ghintuite şi cu ţevi lise şi că a efectuat cel puţin o şedinţă de tragere cu arma de vânătoare la punct fix şi la talere, emis de o persoană juridică autorizată pentru acţiunile menţionate, (în original);
  11. Date suplimentare referitoare la pregătirea şi instruirea în domeniul cinegetic, materialele bibliografice, precum și lista asociațiilor afiliate la A.G.V.P.S., le puteți consulta în continuare.
  12. Dosarul de candidat se depune la asociaţia care organizează examenul pentru dobândirea permisului de vânătoare cu cel puţin 10 zile înainte de data susţinerii examenului.

Pregătire şi instruire în domeniul cinegetic

Pregătirea prealabilă, în domeniul cinegetic de activitate, priveşte atât formarea viitorilor profesionişti, cât şi şcolarizarea noilor vânători, ambele categorii pe baza unor cursuri teoretice şi practice avizate în specialitate. Aceasta deoarece ambele categorii de persoane, profesionişti şi amatori, urmează să desfăşoare o activitate cu impact direct asupra mediului.

În România este organizată, aşadar, o pregătire de specialitate şi una de mase, continuate ulterior prin diverse forme de perfecţionare a pregătirii şi de instruire, inclusiv pe bază de studiu individual. Rezultatul final al acestor modalităţi de pregătire şi de instruire se reflectă în nivelul general de conştientizare a responsabilităţii desfăşurării activităţii cinegetice, de către toţi cei implicaţi în vreun fel în aceasta.

Pregătirea viitorilor profesionişti, a celor care prin natura funcţiei vor fi implicaţi direct şi responsabil în activitatea de administrare şi de gestionare a fondului cinegetic naţional, se face pe trei nivele de şcolarizare, după cum urmează:

  • De bază, în şcoli profesionale, la care se predă un curs de vânătoare;
  • Mediu, în licee silvice şi în şcoli tehnice silvice postliceale, la care se predau cursuri de vânătoare;
  • Superior, în cadrul facultăţilor la care se predă un curs complex de cultura vânatului şi în cadrul colegiilor cinegetice, unde sunt predate în principal cursuri de pură specialitate.

La rândul ei, pregătirea vânătorilor se realizează prin studiu individual şi prin practică efectuată pe timp de cel puţin un an, pe lângă o grupă de vânători, finalizate printr-un examen de atestare.

Categoriile de pregătire prezentate sunt considerate doar un început de instruire în materie, prin care se acumulează ordonat un minimum de cunoştinţe necesare, urmate obligatoriu de perfecţionarea acestei pregătiri, în cadrul sistemului de învăţământ, sau de autoinstruire, pe bază de studiu individual. În acest sens sunt puse la dispoziţia celor interesaţi materiale didactice adecvate, care să vină în completarea cunoştinţelor iniţiale şi practicii personale desfăşurate în activitate.

Revista “Vânătorul şi Pescarul Român”, pe care o poate primi fiecare membru vânător din România, lucrările de specialitate şi lucrările beletristice în domeniul cinegetic de activitate constituie tot atâtea surse eficiente de informare şi de documentare de specialitate. Mai nou, revistele străine de specialitate, casetele cu filme documentare, CD-urile, filmele în profil, emisiunile TV şi, în primul rând, internetul reprezintă alte asemenea posibilităţi de informare şi documentare.

În acelaşi timp, practica în domeniu rămâne foarte importantă pentru orice persoană angrenată în activitatea cinegetică, fie el profesionist, fie amator.

N. Șelaru

Recomandarea UE nr. (85) 17

CONSILIUL EUROPEI
COMITETUL DE MINIŞTRI
RECOMANDAREA NR. (85) 17
A COMITETULUI DE MINIŞTRI AI STATELOR MEMBRE REFERITOARE LA FORMAREA VÂNĂTORILOR
(adoptată de Comitetul de Miniştri în 23 sept. 1985)

Comitetul de Miniştri, în virtutea art. 15 al Statutului Consiliului Europei,

Referindu-se la rezoluţiile Conferinţelor ministeriale europene asupra mediului referitoare la protecţia vieţii sălbatice;
Având în vedere Convenţia referitoare la conservarea vieţii sălbatice şi a mediului în Europa;
Recunoscând că fauna sălbatică trebuie păstrată pentru generaţiile prezente şi viitoare pe motivul valorii sale ecologice, economice, culturale şi educative;
Estimând că vânătoarea poate fi considerată ca un element important de gestiune a faunei sălbatice cu condiţia de a respecta nevoile ecologice ale speciilor şi echilibrele biologice;
Constatând că anumite comportamente şi metode pot avea repercusiuni nefaste asupra anumitor specii;
Conştient de necesitatea de a asigura educaţie şi formare vânătorilor şi de a-i face să fie conştienţi de responsabilitatea pe care trebuie să o aibă faţă de patrimoniul natural;

Recomandă guvernelor Statelor membre:

  1. Să ia în considerare oportunitatea de a subordona eliberarea permisului de vânător reuşitei unui examen de vânătoare care să cuprindă o probă teoretică şi o probă practică, acolo unde nu este încă cazul;
  2. Să ţină cont în timpul elaborării programului unui astfel de examen de sugestiile care figurează în anexa la prezenta recomandare;
  3. Să dezvolte în colaborare cu asociaţiile şi organismele respective acţiuni educative destinate să încurajeze vânătorii să-şi perfecteze cunoştinţele asupra faunei şi habitatelor şi asupra gestiunii lor;
  4. Să încredinţeze asociaţiilor şi organismelor cinegetice respective grija aderării şi înfiinţării unui cod de comportament al vânătorului pe baza sugestiilor care figurează în anexa II.

 

Anexa I

Sugestii pentru programul examenului de vânătoare

A. Proba teoretică

  1. Cunoaşterea faunei şi habitatelor: identificare şi caracteristici ale speciilor de vânat şi speciilor protejate

    • descriere
    • habitat
    • indici de prezenţă
    • regim alimentar
    • reproducere
    • dinamica populaţiilor
    • gestiunea populaţiilor
    • boli
    • impactul speciilor asupra mediilor
    • amenajamente specifice
    • principalele biotopuri şi capacitatea de primire a diferitelor medii
    • rolul prădătorilor
    • introduceri şi reintroduceri
    • repopulări şi eliberări

  2. Cunoaşterea legislaţiei şi reglementării naţionale şi internaţionale în materie de vânătoare şi de conservare a naturii

    • cunoştinţe elementare ale legislaţiei internaţionale
    • cunoştinţe ale legislaţiei naţionale
    • exercitarea dreptului de vânătoare
    • permisul de vânătoare
    • teritorii de vânătoare
    • perioade de vânătoare
    • planuri de vânătoare
    • controlul populaţiilor
    • organizarea şi supravegherea vânătorii
    • mijloace, metode, arme, muniţii autorizate
    • indemnizaţii ale pagubelor cauzate de vânat şi vânător
    • asigurări
    • infracţiuni, poliţia vânătorii
    • îngrijirea vânatului
    • specii protejate

  3. Gestiunea vânatului şi a habitatelor, metode şi practici de vânătoare

    • recensământul populaţiilor
    • amenajarea mediilor şi ameliorare
    • cunoaşterea armelor de vânătoare şi muniţiilor şi alte metode autorizate
    • reguli de securitate
    • câini de vânătoare
    • tratamentul vânatului mort

  4. Etică – comportamentul vânătorului vis-a-vis de:

    • faună şi mediul său
    • vânatul viu şi mort
    • el însuşi
    • altor utilizatori ai naturii
    • alţi vânători
    • bunurile celuilalt

B. Proba practică

  • Recunoaşterea speciilor de vânat
  • Mânuirea armelor
  • Probă de tir
  • Reflexe
  • Parcurs de vânătoare: comportamentul în teren
  • Aplicarea regulilor de securitate

Remarcă: Se poate prevede o perioadă de probă înaintea atribuirii definitive a permisului.

Recomandarea nr. (85) 17

Sugestii pentru un cod de comportament al vânătorului

Obiectivul acestui cod este de a promova dimensiunea etică a vânătorii, indispensabilă oricărui sistem juridic oricât de bun ar fi el. Responsabil al Brunui capital natural pe care îl transmite generaţiilor viitoare, vânătorul trebuie să respecte nu doar legile şi reglementările în materie de vânătoare, dar şi regulile jocului biologic. El trebuie să fie conştient de datoriile şi responsabilităţile sale atât faţă de natură în general şi de vânat în special, cât şi în ce priveşte persoana şi bunurile celuilalt. O mare rigoare în comportamentul său va ajuta vânătorul să obţină respectul celuilalt. Vânătoarea, astăzi activitate de petrecere a timpului liber, răspundea odinioară necesităţilor materiale; în ţările noastre, aceasta implică necesar un act de gestiune. Această mutare care tinde să dezvolte profilul vânătorului – gestionar a început: convine să o favorizăm.

  1. Respectaţi limitările exercitării dreptului dvs. de a vâna: acestea sunt fondate mai ales pe imperativele ecologice ale speciilor şi mediului lor

    1. Nu trageţi decât asupra speciilor la care vânătoarea este autorizată; tirul asupra unei specii protejate este nedemn de un vânător;
    2. Nu legaţi plăcerea vânătorii de o reuşită cantitativă “Cel mai bun vânător nu este acela care a realizat cel mai mare tablou”;
    3. Respectaţi perioadele şi modurile de vânătoare autorizate precum şi limitele teritoriale autorizate.

  2. Respectaţi vânatul oricare ar fi el

    1. Refuzaţi orice act de vânătoare contrar spiritului şi eticii vânătorii;
    2. Renunţaţi să utilizaţi modele de captură masive şi neselective;
    3. Abţineţi-vă să vânaţi atunci când condiţiile naturale slăbesc vânatul sau împiedică posibilităţile sale de supravieţuire, sau când acestea permit concentraţii excepţionale care facilitează prelevări excesive, nu ar corespunde exercitării normale a vânătorii. Ajutaţi toată fauna să supravieţuiască în timpul circumstanţelor excepţionale;
    4. Identificaţi animalul înainte de a trage;
    5. Nu trageţi decât de la distanţele şi în condiţiile normale de tir;
    6. Nu trageţi în apropierea limitelor zonelor protejate care sunt indispensabile bunei gestiuni a vânatului;
    7. Evitaţi aplicarea suferinţelor inutile asupra vânatului, abandonarea vânatului rănit sau mort; organizaţi o căutare sistematică;
    8. Utilizaţi cât mai bine posibil vânatul pe care l-aţi ucis;
    9. Nu practicaţi vânătoarea într-un spirit lucrativ.

  3. Căutaţi să fiţi un vânător competent şi responsabil

    1. Dobândiţi cel mai bun nivel de cunoştinţe asupra ecologiei speciilor;
    2. Informaţi-vă asupra legilor şi reglementărilor care guvernează vânătoarea şi conservarea vieţii sălbatice;
    3. Participaţi la o acţiune asociativă destinată nu doar apărării intereselor vânătorilor dar şi promovării calităţii vieţii sălbatice;
    4. Antrenaţi relaţii cu autorităţile şi asociaţiile responsabile de vânătoare şi de protecţia naturii;
    5. Stabiliţi un dialog cu responsabilii amenajamentului mediului, lumii agricole şi silvice, cu scopul de a-i aduce să ia în consideraţie păstrarea mediului şi faunei sălbatice;
    6. Participaţi la studii ştiinţifice asupra faunei sălbatice.

  4. Fiţi conştient de responsabilităţile faţă de un patrimoniu natural comun umanităţii

    1. Acordaţi o atenţie specială speciilor migratoare şi fiţi conştient de nevoile speciale ale acestor specii care tranzitează sau hibernează în ţara dvs.;
    2. Vegheaţi ca modurile de vânătoare tradiţionale proprii fiecărei ţări să ţină în mod riguros cont de conservarea speciilor migratoare;
    3. Participaţi la cercetările ştiinţifice asupra păsărilor migratoare în special răspunzând anchetelor privind efectivele, prelevările cinegetice şi trimiţând inele găsite la păsările prelevate prin vânătoare sau cele moarte.

  5. Sunteţi responsabil de actele dvs. Observaţi strict regulile de securitate

    1. În afara acţiunii de vânătoare

      • lăsaţi-vă arma descărcată, dacă este posibil demontată şi nu la îndemâna copiilor sau a altor persoane; aceleaşi precauţi vor fi luate şi pentru muniţie;
      • circulaţi în maşină cu arma demontată şi în toc;
      • controlaţi buna funcţionare a armei dvs.

    2. În timpul vânătorii

      • folosiţi armele şi muniţiile cele mai adecvate astfel încât tirurile să se efectueze în cele mai bune condiţii;
      • asiguraţi-vă că ţeava armei dvs. nu este obturată;
      • respectaţi instrucţiunile responsabilului vânătorii;
      • nu încărcaţi arma decât cu ţevile îndreptate spre sol;
      • nu purtaţi niciodată arma pe orizontală;
      • deschideţi şi descărcaţi arma înainte de trecerea unui obstacol;
      • descărcaţi şi lăsaţi arma deschisă în timpul deplasării între acţiunile de vânătoare;
      • reperaţi amplasamentul vecinului dvs. şi al tuturor celor care participă la vânătoare şi asiguraţi-vă că şi ei îl cunosc pe al dvs.;
      • nu trageţi niciodată într-un tufiş, nici în direcţia altei persoane chiar dacă ea pare în afara traiectoriei: asiguraţi-vă totdeauna de destinaţia finală a proiectilului;
      • fiţi atenţi la ricoşeuri (pe terenul îngheţat, sol cu pietriş, etc.).

  6. Ţineţi seama de ceilalţi

    1. Evitaţi orice prejudiciu adus exploatărilor agricole sau silvice;
    2. Păstraţi bunurile publice;
    3. Fiţi amabil cu ceilalţi utilizatori ai naturii;
    4. Nu poluaţi: adunaţi tuburile goale;
    5. Participaţi la prevenirea pagubelor cauzate de vânat recoltelor;
    6. Când aveţi obligaţia asiguraţi o indemnizaţie rapidă acestor pagube.

  7. Fiţi un bun gestionar

    1. Protejaţi şi geraţi populaţiile de vânat

      1. Limitaţi prelevările în maniera de a menţine o densitate optimă a diferitelor populaţii şi de a permite reconstituirea lor;
      2. Păstraţi o populaţie de vânat sănătoasă, diversificată, în echilibru cu mediu, adaptată condiţiilor locale;
      3. Controlaţi cu grijă evoluţia cantitativă şi calitativă a vânatului;
      4. Recunoaşteţi rolul esenţial al prădătorilor;
      5. Avertizaţi imediat autorităţile competente în cazul apariţiei de boală;
      6. Menţineţi sau constituiţi şepteluri de vânat suficiente fără a practica repopulările abuzive care comportă riscuri sanitare şi genetice;
      7. Incitaţi asociaţiile reprezentative să negocieze cu autorităţile locale stabilirea planurilor de vânătoare care fixează cote de extragere respectând cele mai bune reguli de gestiune;
      8. Evitaţi practicarea lansărilor de vânat imediat înaintea sau în timpul vânătorii;
      9. Favorizaţi lupta contra braconajului.

    2. Protejaţi şi geraţi teritoriile

      1. Contribuiţi la menţinerea diversităţii habitatelor, care este fundamentul însuşi al bogăţiei naturale şi garantul viitorului vânătorii conservând habitatele existente şi reconstituindu-le dacă este nevoie;
      2. Luptaţi pentru a evita distrugerea zonelor umede indispensabile vânatului de apă şi faunei migratoare;
      3. Amenajaţi teritorii de vânătoare în aşa fel încât să satisfaceţi vânatului pe tot cursul anului;
      4. Evitaţi orice deranj inutil în perioada de reproducere;
      5. Întreprindeţi acţiuni conjuncte cu agricultorii şi silvicultorii cu scopul de a limita practicile dăunătoare speciilor.

Cod de etică vânătorească