Arme şi muniţii

1. Armele de cal. 50 BMG, aprobate de ANCES pentru a fi importate ca arme de vânătoare, se pot sau nu se pot folosi la vânătoare?

Armele de calibrul 50 BMG au fost inventate de Browning la cererea şi pentru folosinţa armatei americane, în anul 1923. Despre acest calibru cunoaştem următoarele:
– este un calibru care foloseşte un glonţ conceput special pentru utilizare militară, precum perforarea blindajelor uşoare la peste 1 km distanţă, mitralierea avioanelor etc.;
– arma are un recul atât de puternic încât nu poate fi folosită decât de pe biped, în alte condiţii putând crea probleme serioase umărului trăgătorului;
– comparativ cu alte calibre de armă cu glonţ concepute special pentru armată, proiectatul acestora are avantajul unei foarte bune stabilităţi pe traiectorie, chiar în condiţii de vânt puternic;
– prezentând avantajul unor abateri foarte mici de la traiectorie, glonţul de cal. 50 BMG a fost folosit şi de agenţii speciali pentru tir la mare distanţă; performanţa unui lunetist, care a lovit un terorist la peste. 3000 m distanţă în Irak, nu pare să fie o simplă fabulaţie.
Din cele prezentate succint mai sus, tragem concluzia că acest calibru este de folosinţă militară. Nu cunoaştem să aibă altă utilizare în Europa, iar în America, folosinţa sa la vânătoare este controversată şi redusă la un număr foarte mic de state şi persoane. Avem informaţii certe că în California, calibrul 50 BMG a fost interzis in totalitate pentru uz civil.
În plus, arma de cal. 50 BMG extrem de grea pentru a putea fi considerată arma de vânătoare (pe care vânătorul să o poarte o zi întreagă în spate), nu are o conformaţie corespunzătoare pentru tirul la ţinte mişcătoare, iar sistemele mecanice de ochire nu sunt adaptate pentru ochit ţinte „orizontale” sau relativ mici.
Efectul glonţului tras de la distanţe mici este distrugător, depreciind grav carnea şi blana vânatului, contravenind sub acest aspect eticii vânătoreşti şi unui argument decisiv pro-vânătoare, acela de a folosi vânatul dobândit. Nici un vânător, care se respectă şi respectă vânatul şi etica vânătorească nu poate găsi o folosinţă în vânătoare acestei arme, cu care se mutilează sau distruge vânatul.
Din considerentele arătate mai sus, considerăm că arma de cal. 50 BMG nu poate fi acceptată în România, ca armă de vânătoare, aşa cum nu este acceptată în nici o ţară de vânătoare.
În România, posibilitatea stabilirii calibrelor armelor ce se pot utiliza la vânătoare există. Temeiul legal îl constituie art. 6 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 407/2006, actualizată, care dă dreptul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, acum MMAP, să stabilească, împreună cu Autoritatea Naţională pentru Omologarea Armelor şi Muniţiile, armele şi categoriile de muniţii care se pot folosi la vânătoare în România. Ordinul actual al MADR dat în acest sens, care a înlocuit precedentul ordin mult mai detaliat, nu mai este, după cum s-a dovedit, de actualitate.
În aceste condiţii se impune un alt ordin al MMAP în care să fie normalizată situaţia, prin stabilirea fără echivoc a categoriilor de arme şi muniţii ce pot fi utilizate la vânătoare în România.