Diverse puncte de vedere

Simţul propietăţii poate naşte monştri!

Publicată la 2012/08/11 | Categorie : Diverse puncte de vedere

Trăim vremuri uluitoare. Vremuri în care nevoiaşii de ieri au ajuns bogătaşi ai zilei, unii fuduli nevoie mare, cu pantalonii rupţi în spate. Adică datornici în aşa măsură la statul român încât toată chiverniseala lor păleşte pe lângă debitele pentru care ar trebui executaţi imediat, precum toţi micii datornici.

S-au trezit peste noapte propulsaţi economico-politic în această postură, iar saltul de la nimic la ceea  ce neam de neamul lor  nu a visat să fie le-a luat raţiunea.

Avem exemplul viu al marilor latifundiari autohtoni sau veniţi de aiurea, cu „proprietăţi” enorme – concesionate, luate în arendă sau în asociere – care se cred stăpâni pe tot ce mişcă la suprafaţa, în subsolul şi deasupra pământului pe care şi-l arogă a fi al lor. Pe toate aceste terenuri ei vor, fără nici un fel de concesii, să facă legea. Precum în „vestul” barbar de altă dată. Ei pun bariere pentru ceilalţi pământeni pe drumurile altă dată comune, ei vor să vâneze ultimul iepure şi ultima gâscă poposită temporar pe „proprietatea” lor, ei nu mai suportă vieţuitoarele care le-ar dijmui recolta, ei reclamă încălcarea dreptului lor sacru asupra „proprietăţii” etc.

Deşi ignoranţi în genere, se cred atotştiutori, iar puterea banului şi orgoliul nemăsurat indus de acesta îi face să persifleze şi să dispreţuiască pe orice alt utilizator de mediu, cu preocupări apreciate de ei ca insignifiante comparativ cu producţia lor agricolă. Ei par a fi totul, iar ceilalţi nimic.

Ceea ce-i foarte grav este că, din lipsă elementară de măsură, distrug biodiversitatea, prin otrăvirea vieţuitoarelor şi în cele din urmă a OMUL-lui situat la finele lanţului trofic. Dar acest aspect nu se observă deocamdată în România contemporană, în care produsele modificate genetic şi risipa condamnabilă de pesticide fac deja victime, direct şi indirect, printre animale şi oameni. Astfel de aspecte, deşi cercetate şi recunoscute, sunt mai puţin popularizate, din motive de grijă faţă de o posibilă reacţie în masă a oamenilor conştienţi şi afectaţi. Fiindcă animalele, care nu-şi pot striga condamnarea prin intoxicare perpetuă la moarte, nu prezintă nici un pericol de deconspirare a monstruozităţii.

În numele animalelor denumite generic „vânat”, al vânătorilor şi al concetăţenilor care suportă până la urmă capriciile şi nesăbuinţa unor mari  „latifundiari” fără măsură şi responsabilitate, aducem în discuţie câteva „mici” catastrofe ecologice, petrecute în ultima vreme, cum nu se poate mai exemplificative pentru afirmaţiile făcute.

N. Şelaru